In ierbarele Danielei Fainis, realizate din caolin modelat manual, desenat si incizat cu pigmenti colorati si oxid de cobalt, manunchiuri de linii sugereaza tijele plantelor rupte si presate pentru a dainui in pofida precaritatii lor tipologice; ca in cele mai ravnite bucati de chihlimbar care poarta in substanta lor urme ale vietii de odinioara (sa ne amintim ca pentru asemenea materii pretioase s-a trasat in urma cu secole, ca si in cazul matasii, dar pe alta directie, un adevarat drum – de fapt o cale regala), in aceste obiecte parietale au supravietuit din loc in loc firave vrejuri sau inflorescente; cu un ultim efort si ca izbanda a vitalitatii, pulsand de energii subterane, cate o frunza supradimensionata se impune in structura si traseele previzibile ale imaginii, focalizandu-le.