Scena carului cu boi în peisaj, văzută într-un anotimp anume și în lumina unui moment anume al zilei, există în opera lui Grigorescu încă de la începutul anilor 1870, câștigându-și în pictura noastră statutul de imagine identitară. În Exposițiunea Societății Amicilor Bellelor Arte din anul 1873, printre lucrările artistului a figurat astfel Car cu boi (Întoarcerea acasă), cat. 183, achiziționată de Domnitorul Carol, pânză de dimensiuni monumentale.
Tema, prezentă uneori în acele decenii în expozițiile Salonului din Paris (apare la Rosa Bonheur sau la pictorii școlii italiene realiste), va fi reluată de Grigorescu ca exercițiu sistematic al picturii de alburi, soluția sa de tip impresionist, pentru redarea luminii de plein air. În ultima parte a creației, artistul a elaborat serii ale temei executate în special pe suporturi de dimensiuni reduse, ușor de transportat la peisaj. În lucrarea de față, în lumina unei amieze de vară, elementul animalier este surprins de aproape, în mișcare ca întotdeauna, este tratat în paletă de alburi. În viziunea și în limbajul acestei perioade, Grigorescu abstractizează reducând la geometrie anumite volume, așa cum se petrece cu chipul țăranului redus la forma rotundă a feței, care prin poziționare devine plină de expresivitate.
Bibl. orientativă: Niculescu, Expoziția 1957; Oprescu, 1970; Vlahuță, 1910.
