Lucrarea face parte din seria reprezentând ciobani tineri cu oile, în peisaj de deal, variațiuni pe aceeași temă, în compoziții organizate pe verticală. Acestea datează cu precădere începând de prin anul 1896, până către sfârșit și se înscriu în perioada albă.
Amplasat frontal, aproape în centrul imaginii, pe o pantă de deal, modelul adolescentin în picioare se proiectează pe vastitatea unui cer deschis, cu sugestii de adâncime spațială, ce acoperă 3/4 din imagine. Cerul, aerul atmosferic, lumina estivală de amiază sunt exerciții de alburi care îl preocupă esențialmente pe artist. Materia picturală este așternută alert, în pensulă lată, pe alături în cuțit de paletă. Tușele de ocru deschis, luminos, reprezentând pământul, sunt paralele, direcționate în diagonală, spre colțul din dreapta jos al pânzei. Chipul modelului este tratat cu atenție, cu punerea în evidență a delicateții figurii. Personajul își ține brațele încrucișate și se sprijină în toiag.
Variantele seriei în care se integrează lucrarea de față se diferențiază între ele prin dimensiuni, prin suport (predomină cel din lemn), prin câteva elemente compoziționale, precum linia dealului, importanța cerului, poziția brațelor modelului, rolul bastonului (element de sprijin pentru personaj sau nu), culoarea căciulii din blană de oaie (alb sau sepia), repartiția elementului animalier. Elementele constante: verticala personajului (în poziție statică) din centrul imaginii, lumina estivală de la prânz sau de început de după-amiază. Remarcăm în mod aparte marea asemănare dintre silueta și vestimentația tinerilor păstori, în diferitele variante ale seriei. Putem presupune că Grigorescu a plecat de la formula compozițională din „capul de serie”, intitulat Pe Bucegi (colecția Reginei Elisabeta; Vlahuță, 1910, p. 137), conceput însă pe orizontală, mai mare ca dimensiuni, și a optat apoi pentru construcția pe verticală, ce impune postura personajului. În această formulă a introdus variațiunile. Va fi avut de multe ori același model, poate chiar un model feminin în travesti (doctorul Constantin Istrati își amintea de acest procedeu al pictorului). Silueta elansată, cu picioarele drepte, subțiri, chipul rotund, fin, pe care le regăsim la aceste personaje tinere este, după cum se știe, amprenta stilului personal al maestrului. Este posibil ca idealul de siluetă subțire, adolescentină, să fi fost elaborat de Grigorescu prin prelucrarea datelor modelului său preferat, Maria Danciu, cea zveltă și delicată ca un lujer. Ni-l putem închipui pe Grigorescu pictând în natură, cu modelul viu în față, idealizând, ulterior.
Nu este exclus ca după o viață de pictor de plein air, artistul să fi reluat în atelier datele esențiale ale construcției imaginii, dar impresia pe care ne-o dă o examinare atentă este că a apelat mereu la model (și la lucrul în natură), fie și numai pentru a introduce micile diferențieri. Poate că, în jur de (sau după) anul 1900, în cazul acestei serii de ciobani, spiritul său de observație va fi fost atât de exersat după o jumătate de veac de lucru, încât memoria sa vizuală să nu mai aibă nevoie de model și de plein air decât „parțial”.
În ceea ce privește pictura de ceruri, aceasta era o artă pe care Grigorescu o stăpânea cu măiestrie îndelung exersată. Cercetase cu privirea și pictase mult în Normandia, în Bretagne (aproape de ocean), acasă, în zona subcarpatică a Câmpinei, imaginea norilor în mișcare, străbătuți de ochiuri de senin, cu sugestiile lor de plasticitate, ca și poezia cerurilor boltindu-se peste linia de orizont. Reprezentând doar un fragment de cer, în colecția MNAR se află pictura Nori (inv. 101546/10450). Aceasta ne trimite la schițe și peisaje asemănătoare, datorate lui Eugène Boudin, expuse în muzeul artistului, la Honfleur, la Marea Mânecii.
După cum atestă două fotografii publicate în dicționarul Figuri contimporane din România, de Theodor Cornel și Tudor Arghezi, 1911, lucrarea de față se afla pe atunci în casa avocatului și omului politic conservator Scarlat Carol Arion (1868 – 1937)1, situată în centrul Bucureștiului, în strada Corăbiei, astăzi Georges Clemenceau nr. 92. Ambianța stilistică era eclectică, așa cum se purta în epocă, în interioarele elitelor. Două picturi de Grigorescu (o recunoaștem pe cea de față) erau instalate semnificativ, ca purtătoare de identitate națională, pe perete în dreptul biroului de lucru al lui Scarlat Arion, din bibliotecă. Pe birou și pe socluri se aflau sculpturi de ediție, reducții-cópii după antic, după statuete franceze fin-de-siècle, iar în jur, mobilier în gust neobaroc. Existența acestor fotografii este un caz de mărturie privind ambianța colecțiilor din casele boierești în care se aflau picturi de Grigorescu la începutul secolului al XX-lea, de mărturie privind gustul artistic de la răscrucea veacurilor moderne.
Lucrarea se păstrează în rama ei de origine.
Prov.: Colecția Scarlat Carol Arion (1911), București; colecția M. C., București.
Bibl.: Artmark Investments of passion, Licitația internațională România – Republica Moldova, duplex București – Chișinău, 12 iunie 2012, Galeriile Artmark, București, 2012, cat. 113, p. 114; il. pp. 114 – 117. Theodor Cornel, Tudor Arghezi, Figuri contimporane din România. Dicționar de personalități ilustrat, Socec, București, 1911, il. p. 97-98.
Lucrări înrudite cu pictura de față, din seria cu tineri ciobani în picioare, c. 1890 – 1906
Ciobănaș (cu brațele încrucișate, se sprijină în baston, căciulă albă; în peisaj însorit). Lucrare pe verticală.
Ulei pe lemn: 35 x 23 cm; semnat stg. jos cu roșu: Grigorescu. MNAR/GARM, inv. 3429.
Bibl., il.: Costina Anghel, Mariana Vida, Repertoriul GARM/MNAR 2022, nr. 335, p. 204; [1893 – 1900].
Ciobănaș / Jeune pâtre (cu mâinile și bastonul la spate). Lucrare pe verticală.
Ulei pe lemn: 35 x 21,5 cm; semnat, datat stg. jos cu roșu: Grigorescu/[1]901.
Col. Reginei Elisabeta a României (1910); col. particulară, București (din 2018).
Bibl.: Vlahuță, 1910, il. p. 139 (cu titlul Ciobănaș); Vlahuță, 1911, il. 144 (cu titlul Jeune pâtre); Oprescu [– Niculescu], 1962, vol. II, il. 194 (cu titlul Cioban tânăr).
Ciobănaș cu câine (cu brațele încrucișate, sprijinit în baston, căciulă brună). Lucrare pe verticală.
Ulei pe lemn: 44, 3 x 20,4 cm; semnat, datat stg. jos cu roșu: Grigorescu [1]902. MNAR/Muzeul Colecțiilor de Artă, col. Elena și Dr. Iosif N. Dona, inv. 86.903/21. Bibl.: Stegerean, MNAR 2023, cat. 84, il. p. 53.
Ciobănașul (cu mâinile și bastonul la spate, căciulă albă). Lucrare pe verticală.
Ulei pe lemn: 26 x 13,5 cm; semnat stg. jos cu roșu: Grigorescu. MNAR/GARM, inv. 711.
Bibl.: Costina Anghel, Mariana Vida, Repertoriul GARM/MNAR 2022, nr. 331, p. 201.
Ciobănaș (cu brațele încrucișate, sprijinit în baston, căciulă albă). Lucrare pe verticală.
Ulei pe lemn: 44,5 x 24,5 cm; semnat dr. jos cu roșu: Grigorescu. MNAR/GARM, inv. 69604/7544.
Bibl. il: Costina Anghel, Mariana Vida, Repertoriul GARM/MNAR 2022, nr. 338, p. 205.
Ciobănaș cu oi și câine (cu brațele încrucișate, sprijinit în baston, căciulă albă). Lucrare pe verticală. Ulei pe pânză: 53,5 x 37 cm; semnat dr. jos cu roșu: Grigorescu.
Colecția ing. Cornel Vlad, București (în posesia familiei Maria Vlad din 1970).
1 Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova si Țara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și bibliografică, vol. I, Abaza-Bogdan, Ed. Simetria, București, 2004, p. 123 (pentru datele biografice al lui Scarlat C. Arion și pentru arborele genealogic). Fotografiile citate sunt reproduse la p. 130.
2 Opera arhitectului francez Paul Gottereau. Vezi Oana Marinache, București, agonia clădirilor de patrimoniu în b365.ro/micul-paris- s-a-nascut-in-zona-dintre-posta-veche-si-gradina-ateneului-top- 5-cladiri-din-cea-mai-pariziana-zona-a-bucurestiului (consultat în 2024; 2 ian. 2025)
