Reprodusă inițial de Vlahuță în monografia Grigorescu din anul 1910, cu numele Cosând (Au travail, în ediția franceză, 1911), lucrarea reapare în bibliografia interbelică cu titluri ușor diferențiate între ele. În anul 1956, în studiul N. Grigorescu. Anii de ucenicie de G. Oprescu – R. Niculescu, în titlu este inclus și numele modelului: Maria Ghigorț cosând. Catalogul vânzării Artmark din decembrie 2019 înregistrează lucrarea sub numele de Cusătoreasă (Sora artistului).
Protagonistul imaginii, Maria Ghigorț, sora artistului, a fost primul copil al soților Ruxanda și Ion Grigorescu, dintre cei șase printre care s-a numărat și viitorul pictor2. Născută către anul 1830, Maria s-a căsătorit la vârsta de 13 ani, purtând de atunci numele soțului. Se pare că a murit relativ tânără, ne informează același studiu, unde este reprodusă și fotografia cuplului Ghigorț, în care Maria apare elegant îmbrăcată în rochie de tafta, cu crinolină3, conform modei Second Empire.
Grigorescu o înfățișează în jurul vârstei de 40 de ani, așezată pe o sofa acoperită de un covor muntenesc cu decor geometric. În centrul compoziției, Maria este văzută frontal, ținând capul ușor aplecat peste lucrul de mână. Chipul și mâinile cosând sunt tratate rezumativ, artistul știind să consemneze cu o foarte sigură economie de mijloace, la chip – finețea trăsăturilor, la mâini – sugestia de agilitate a degetelor exersate în exercițiul cusutului. E îmbrăcată în ținută de interior, legată la cap cu tulpan, așa cum purtau țărăncile și boieroaicele de la țară către anii 1800 – 1850, un fel de a-și acoperi capul, ce se regăsește în pictura portretelor votive din bisericile de sat ale Olteniei, de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.
Cucerit de picturalitatea scenei pe care realitatea i-o oferă, Grigorescu armonizează dialoguri de alburi somptuoase, pure și colorate, ce-și răspund în spațiul invadat de lumina diurnă: Maria în mijloc, siluetă decupându-se pe perete, înconjurată de valuri albe de pânză, deasupra covorului – câmp decorativ de geometrie și culoare – eșafodaj de alburi și griuri dominând compoziția. Element dinamizator al imaginii, pânza albă a lucrului de mână se revarsă în dreapta, reverberând lumină.
Grigorescu a reluat de-a lungul operei sale, subiectul acestei scene de gen în variațiuni pe aceeași temă, ce combină studiul luminii (în principal) cu schița de portret (în secundar). Este vorba despre un întreg capitol de lucrări ce ar putea fi clasat în trei cicluri:
1. Ciclul viziunii realiste, în care predomină observația și redarea uneori cu accente necruțătoare, detectabilă mai ales în perioada Barbizon (Bătrână cârpind, 1867, MNAR/GARM inv. 3322).
2. Interioarele de la Vitré (1876; c. 1881 – 1885), în care rolul principal îl joacă lumina solară ce irupe de afară; construcția formei, prin tușe vii și sintetice, servește expresivitatea elementelor definitorii pentru personajul feminin (Bretonă lucrând / La fereastră, MNAR/GARM inv. 67721/7015). Lucrarea de față, databilă 1870, face trecerea către ciclul interioarelor de la Vitré.
3. Al treilea ciclu, spre finalul operei, constituit din lucrările pentru care i-a pozat Maria Danciu la Posada și la Câmpina (Cosând, MNAR/GARM inv. 82460/9332), conturează un univers în care lumina și întunericul coexistă într-un dialog impregnat de melancolie.
Două desene pregătitoare au fost puse în relație cu lucrarea de față: unul păstrat la Biblioteca Academiei / Cabinetul de stampe4 și altul, aflat la MNAR / Cabinetul de desene și gravuri, Țărancă șezând, datat 1870, expus de Remus Niculescu în anul 1957 (cat. 307, pl. XLVI).
Prov.: Colecția Ion G. Ionescu-Quintus (1875 – 1933), achiziție din atelierul artistului, Câmpina, c. 1905 (conform mărturisirilor urmașilor); colecția Maria și Ion Ionescu- Quintus, Ploiești; colecția Mircea Ionescu-Quintus (1917 – 2017), Ploiești; familia Ionescu-Quintus.
Bibl.: A10 by Artmark, Licitația de iarnă, 17 dec. 2019, Galeriile Artmark, București, 2019, cat. 102, pp. 102, 104; il. pp. 103, 105; Exposition d’art roumain moderne, 1931, cat. 40; Expoziția centenarului, 1938, cat. 50; Ruxandra Ionescu, Revista muzeelor, nr. 5/1972, pp. 454 (și il.), 458; Jianu, 1956, il. p. 121; Opresco [1935], pl. 28 (menționare eronată a apartenenței la colecția Zambaccian); Oprescu – Niculescu, 1956, cat. 11, p. 25; Oprescu [– Niculescu] 1961, vol. 1, pp. 17-18, il. 4; Șirato 1938, pl. XVIII; Vlahuță 1910, pp. 198 (și il.), 259; K. H. Zambaccian, 1945, cat. 31, il. 78.
1 Fișa de restaurare, Ioan Sfrijan, 06.08.2021, arhiva Galeria Senso.
2 Informație furnizată de Maria Chihăescu, descendentă a Mariei Ghigorț, vezi Oprescu – Niculescu, 1956, p. 26, nota 2.
3 Ibidem; vezi și Oprescu [– Niculescu], 1961, vol. 1, p. 18.
4 Ibidem.
