Grigorescu și-a plasat șevaletul în plină natură, sub un cer acoperit ca de un văl, spre a consemna pe pânză lumina filtrată, calmă și egală a unei amiezi autumnale. Urmărește cu particulară atenție efectele de plasticitate și culoare pe care le oferă vegetația în materialitatea ei, privită de aproape. Desparte prin linia de orizont cerul și pământul (în dreapta egale, în stânga în favoarea vegetației), încât să evite monotonia. În același sens, linia copacului tânăr ce străbate lucrarea pe înălțime împarte suprafața pânzei în două zone atent proporționate: 1/3 și 2/3.
Studierea atentă a picturii pare să indice faptul că artistul a realizat lucrarea în doi timpi succesivi ai aceleiași ședințe de lucru. În primul va fi schițat în pensulă întreaga punere în pagină a motivului. În cel de-al doilea, peste stratul subțire de culoare, a repartizat pe alocuri accente de materie picturală din vârf de penel și din tușe scurte, alcătuind un echilibru compozițional suplimentar, admirabil susținut. Pictura aparține perioadei de maturitate a operei, când pentru peisagistul de plein air nu mai există secrete în a corela observația directă cu gestul pictural rapid și sigur, ce surprinde instantaneu fugitivul naturii. Despre această condiționare a pictorului față în față cu motivul din natură i se confesează Grigorescu, prietenului său, Vlahuță:
„Toate lucrurile de-afară trebuiesc făcute repede, smulse din zbor. Cu același peisaj, scăldat în aceeași lumină și privit cu aceeași dispoziție sufletească, nu te întâlnești decât o dată în viață. Iată de ce-i foarte important să poți lucra repede. Simfonia aceea de linii, de tonuri, de umbră și de lumină, înfrățirea aceea a tuturor elementelor cari fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n-ai s-o mai găsești. Peste un ceas, alta-i fața lumii – și tu ești altul.” (Vlahuță, 1910, pp. 176, 178).
Câteva peisaje realizate în aceeași viziune, poate chiar în fața aceluiași motiv, fac parte din suita pe care Grigorescu a dedicat-o acestei maniere de a picta în plein air: Toamnă (MNAR/GARM, inv. 69.647/7587); Peisaj (MNAR/GARM, 69634/7574; 32,5 x 56 cm) ș.a. În alăturare cu tușa sa gestuală și cu accente de cuțit, artistul a reluat sistemul în lucrări de o mare frumusețe picturală, realizate în Franța în verile anilor 1880: Bătrână la Brolles (MNAR/ GARM, inv. 3348), Bretonă (MNAR/GARM, inv. 69.652/7592).
Bibl. orientativă: Costina Anghel, Mariana Vida, Repertoriul MNAR/ GARM, 2022; Niculescu, Expoziția 1957; Oprescu, 1970.
