Grigorescu reînvie în acest peisaj monumentalitatea cerurilor normande, pe care le cunoaște atât de bine. Protagonist pictural și spațial al imaginii, bolta cerească acoperă 2/3 din înălțimea pânzei. Este despărțită de pământ prin linia orizontului neobișnuit de joasă și egală, în raport cu peisajele de dealuri ale lui Grigorescu. Un curs de apă pare trasat în paralel cu orizontul. Peisaj pictat probabil în jurul anului 1900, după opțiunea aproape exclusivă pentru griuri și după invazia de aer atmosferic ce îmbracă totul.
Să fi întâlnit oare Grigorescu acest cer în peregrinările sale în România sau va fi fost o amintire pe care a combinat-o cu imaginea convoiului, observată de ochiul său scrutător?
Bibl. orientativă: Oprescu, 1970.
