AVARTE 
Expoziția „Nicolae Grigorescu – Pictor al ethosului românesc” cuprinde peste 120 de lucrări de pictură din colecția MNAR multe dintre acestea, de mari dimensiuni, fiind expuse foarte rar sau prezentate acum pentru prima dată publicului în urma restaurării la care au fost supuse.
Acestor lucrări li se adaugă din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” veșminte țărănești și obiecte cu caracter decorativ precum și 83 de fotografii realizate în timpul cercetărilor realizate între 1925-1936 de echipa profesorului Dimitrie Gusti în localități rurale din România.La 185 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, evaluarea moștenirii sale artistice s-a oprit la lucrările ce pot fi asociate exprimării unui ethos național pe care atât contemporanii pictorului cât și generațiile care au urmat l-au sesizat și apreciat. De aceea, lucrările sale sunt acompaniate de o selecție de citate din scrierile ce privesc opera sa pe întreg parcursul secolului XX, de la Nicolae Iorga la Andrei Pleșu.
Santinela [1877-1878]
Ulei pe pânză, 26 x 37 cm
În timpul Războiului de Independență (1877-1878), N. Grigorescu este propus de doctorul Carol Davila să însoțească trupele românești în campania din Bulgaria în calitate de reporter, alături de Carol Popp de Szathmary, Sava Henția și George D. Mirea. Se stabilește la Turnu Măgurele și se deplasează succesiv la Corabia, Poiana, Nicopole, Plevna și Rahova, iar activitatea sa prolifică de grafician este dublată de cea de fotograf1, întărind caracterul documentar al misiunii. Multe dintre schițele din carnete îi servesc ulterior la realizarea de compoziții de atelier, care, deși sunt uneori finalizate ani mai târziu, își păstrează caracterul proaspăt și permit totodată aprofundarea calităților cromatice ale picturii2. Artistul surprinde programatic toate secvențele războiului, inclusiv perioadele de acalmie dintre bătălii. Îl interesează atât individul, reprezentat prin numeroase portrete, cât și momentele dinamice, precum saltul unui cal, explozia unui obuz, încărcarea unei arme sau confruntarea directă dintre militari.
În lucrare, accentul nu este pus pe portretul personajului, plasat în umbra soarelui arzător, ci pe postura sa obosită, individualizată prin contururi fine negre. Aproape că ni-l putem imagina cum își mută centrul de greutate de pe un picior pe altul sau cum oftează privind în așteptare către orizont. De altfel, toate culorile par să fie amestecate cu negru, în mod mai accentuat spre laturile exterioare ale picturii, îndreptând atenția privitorului către centrul acesteia.
Într-o scrisoare către principesa Elisabeta de la finalul lunii iulie 1877, domnitorul Carol consemnează prezența la Poiana (jud. Dolj), sediul Marelui Cartier General, a artiștilor N. Grigorescu și S. Henția, care „sunt aici pentru a face schițe care ar putea servi mai târziu pentru tablouri istorice”1. Iar în luna februarie a anului următor, principele vizitează atelierul lui Grigorescu, care „a pictat mai multe tablouri frumoase cu subiecte din război; în special,pe dorobanți…”2.
