Subiectele vieții țărănești culese pe viu, fac parte din experiența lui Grigorescu de pictor realist, format ca atare în cadrul Școlii de la Barbizon. În alegerea motivului neidealizat, în realismul spiritului de observație îl recunoaștem pe Nicolae Grigorescu din perioada imediat succesivă întoarcerii sale din Franța (1869). Consemnarea imaginilor vieții rurale se înscrie în demersul său de „documentare”, necesar temelor viitoarei opere de întemeietor al școlii românești de pictură modernă, alături de Th. Aman. Direcția acestor teme Grigorescu o știe deja foarte bine, este cea a căutării unei expresii artistice a specificului național, de care tânărul stat român avea atâta nevoie spre a se afirma în concertul cultural al țărilor europene.
Artistul înregistrează datele imaginii așa cum realitatea oarecare a acestei gospodării i le oferă ochilor, fără să caute ori să întâlnească armonii compoziționale. Linia în zig-zag a acoperișurilor celor trei foarte modeste case desparte, decupând net, zona apăsătoare a materialității de cea oferită de cerul de după apus. Momentul de pace de la lăsarea serii cu geana de sclipire ultimă a soarelui scufundat, aduce unda poetică a amurgurilor pe care Grigorescu le-a îndrăgit mereu. În ea se înscriu cele trei tăcute prezențe umane, ce țin companie singurătății artistului. Către centrul imaginii, discreta scenă aproape inobservabilă, dar perfect identificabilă ca subiect – mulsul vacii în ritualul de seară, de către femeia cu batic roșu – devine accentul de viață ce redă semnificație întregii lucrări.
O pictură intitulată Gospodărie țărănească din colecția ministrului Ion Manolescu-Strunga (1889 – 1951) a figurat în expoziția Nicolae Grigorescu, deschisă în Saloanele Clubului Tinerimei între 1 și 15 iunie 1938. Catalogul (nr. 56) nu indică însă dimensiunile spre a face posibilă identificarea lucrării noastre. O pictură cu același nume, dar cu dimensiuni diferite (?) de cea prezentă este catalogată în Expoziția centenarului Grigorescu 1938 (cat. nr. 4; L. 41 cm x H. 26,5 cm; colecția L. Catargi).
Lucrarea este restaurată și reantoalată.
Prov.: Colecția Ion Manolescu-Strunga (?), București (1938).
Bibl.: Artă și antichități Goldart, nr. 20, Gold Art Gallery, București, 15 martie 2009, cat. D 85, p. 43.
Bibl. orientativă: Saloanele Clubului Tinerimei, 1938; Expoziția Centenarului, 1938.
