AVARTE 
Personajul feminin, identificat drept principesa Elisabeta (1843-1916), viitoarea regină Elisabeta a României, ne este dezvăluit într-o ipostază emblematică, în plin proces de creație – al unui fragment literar sau de corespondență, într-un colț intim, bordat de o perdea de vegetație luxuriantă. Tușele spontane, semitransparente și dialogul constant dintre accentele de umbră ale fundalului și cele de lumină – venind dinspre o fereastră și luminând mai ales rochia cu trenă și hârtiile de pe scrin, oferă un caracter liric lucrării, potrivit personalității creative a principesei1. Poziția personajului scriind și veșmântul său diafan amintesc de scenele de gen din pictura franceză a epocii, într-o abordare însă caracteristică lui Grigorescu la finalul anilor 1870.
Opera reprezintă o variantă în tratare mai liberă și de dimensiuni mai mici a picturii cu același subiect2, datată 1879-1880 și păstrată în Colecția regală a României până astăzi3. Deși fosta colecție de artă a principesei Elisabeta relevă preferința pentru pictura academistă, aprecierea sa pentru opera lui Grigorescu4 se reflectă în propunerea ca artistul să-i realizeze acest portret integrat unui interior, menționat inclusiv în corespondența acestora5. Lucrarea a fost expusă în 1880 la Paris, cu titlul Princesse Elisabeth de Roumanie dans son cabinet de travail6, indicând astfel locația, cabinetul de lucru al principesei din palatul de pe Calea Victoriei. Acest cabinet sau birou-budoar a fost identificat într-o fotografie de Franz Duschek7, în monografia dedicată palatului regal8.
Astfel, lucrarea de față, cu mai puține detalii, însă păstrându-și rafinamentul, poate fi una pregătitoare celei mai sus menționate sau o reluare în linii mari, la cererea comanditarului. Observăm aceeași abordare a subiectului într-o altă pictură a artistului, Colț de atelier9,cu dimensiuni asemănătoare, în care este reprezentat un personaj feminin cu capul întors, nu pentru a i se ascunde identitatea, ci pentru a îndrepta atenția privitorului către concentrarea asupra procesului de creație – desenul sau scrisul, și a ambientului în care acesta se desfășoară.
1 Despre opera literară a reginei Elisabeta, v. Zimmermann 2013.
2 Lucrarea (ulei pe pânză, 66 x 48 cm) este reprodusă cu denumirea M.S. Regina Elisabeta, în Vlahuță 1910, p. 200, și Vlahuță 1911, f.n., sub formă de fotogravuri.
3 Pictura este reprodusă în catalogul expoziției Portretistică regală. Artă și memorie. Ion 2020, p. 83.
4 Badea-Păun 2008, p. 220. Totodată, pictura din colecția regală este reprodusă pe coperta ediției din 2003 a cărții.
5 Oprescu 1944.
6 Paris 1880, cat. 1698.
7 B.A.R., C.S., inv. F II 242600.
8 Badea-Păun 2017, pp. 22-23.
9 Colț de atelier [1881-1887], ulei pe pânză, 43 x 29 cm, M.N.A.R., Secția de A.R.M., inv. 69641/7581. Anghel 2016, p. 115.
