Caracterul frust, neidealizat al subiectului rural – o poartă de lemn, un gard dărăpănat și un grup de personaje (mamă cu copii) așezați pe jos, în prag – ne sugerează perioada în care lucrarea a fost pictată, când artistul nu se îndepărtase încă de opțiunea pentru realism, pe care și-a afirmat-o în ambianța Școlii franceze. Datarea în anii 1870 este susținută și de grafia mai mare a semnăturii, diferențiată de cea pe cea o cunoaștem mai bine, măruntă și calmă înspre final.
Teme rurale franceze pe care le-a adoptat în arta sa la Barbizon și Marlotte, artistul le regăsește într-o altă gamă, acum, în România. Grigorescu se află aici în faza de „documentare” privind subiecte și teme din realitățile de la țară de la noi, care vor deveni esența originală a viitoarei sale opere. Poarta de lemn cu acoperiș în patru ape, face parte dintre elementele de arhitectură populară pe care artistul le repertoriază acum, figurând și în alte picturi sau într-un desen în creion, Poartă la țară, reprodus în monografia publicată de Vlahuță (1910, p. 250). Tema țărăncii la poartă nu este atât de frecventă la Grigorescu, cât cea a altor scene rurale. O capodoperă a maturității, Fete lucrând la poartă (MNAR/GARM, inv. 3320), datând către anii 1888 – 1895, oferă o cu totul altă rezolvare compozițională, prin introducerea ca motiv principal a peisajului înfrunzit, ce filtrează lumina estivală, acoperind întreaga imagine.
Pictura de față descinde din viziunea de tip Barbizon, prin utilizarea contrastelor puternice între zonele de materialitate concentrată, uneori întunecată, și cele puternic luminate de soarele de vară, plus cerul. „Pământitatea” domină cantitativ și expresiv fâșia de cer presărat cu rotocoale de nori alburii și pata mare de alb, desfășurată în centru. Redat în tușe juxtapuse, dense, scandate, solul, ca și fundalul informal al vegetației (în dreapta), amintind de viziunea și tehnica lui Corot, sunt expresia unei înstăpâniri asupra mijloacelor de expresie, deja exersate. Măiestria artistului în sugerarea formei umane printr-o pată unică, așternută în vârf de pensulă, este evidentă în modelarea grupului de personaje din cadrul porții, o maternitate modernă, rurală, în viziune grigoresciană. Frumusețea picturală a detaliului mărit devine revelatoare.
Prov.: Colecția Lucia și Dr. Nicolae Ionescu, București.
Bibl.: A10 by Artmark, Licitația de iarnă, 17 dec. 2019 [catalog], Galeriile Artmark, București, 2019, cat. 126, p. 124, il. 125.
Bibl. orientativă: Niculescu, Expoziția 1957; Niculescu, „Grigorescu și primii săi critici”, în SCIA nr.1-2/1958, pp. 139-182; Oprescu [– Niculescu], 1961, vol. I; Vlahuță, 1910.
